Petru Ababii

Email: petruababii47@gmail.com

s. Bolohani, r. Orhei, Republica Moldova

În loc de prefaţă

 

Istoria religiilor pe tot parcursul ei a pus la îndoială legitimitatea bazelor subiectului şi obiectului de care s-a preocupat. Mereu noi probleme i-au marcat caracterul, şi şi-au aflat începutul în interpretările false date de om normelor învăţăturilor ce au căutat să explice taina credinţei şi a suportului ei divin - Dumnezeu. Mai mult decât atât, atare încercări au pus sub semnul întrebării însăşi posibilitatea existenţei Creatorului şi a puterii Sale asupra lucrurilor pământeşti, din care motiv a slăbit trăinicia credinţei individului uman, solicitându-i permanent dovezi incontestabile ale sincerităţii şi curăţeniei sale sufleteşti.

Toate argumentele aduse de el în susţinerea propriilor aspiraţii de acest fel nu au fost suficiente întru liniştirea lui. Dimpotrivă, din ce în ce mai mult incertitudinea a pus stăpânire pe caracterul comportamentului său, din cauză că nu a ştiut să-şi acomodeze în mod eficient atitudinea faţă de taina dumnezeiască a credinţei. El şi-a impus sieşi gătinţa pentru a o primi, dar tot de la sine a cerut verdicte care să ateste dovada existenţei reale a lui Dumnezeu.  Însă aşa cum acest lucru nu i-a reuşit tocmai pentru că nu a înţeles taina ei, rătăcirile şi împotmolirea lui a luat proporţii atât de mari încât i-a pus sub semnul întrebării şansele salvării şi mântuirii, comportându-se asemenea  omului descris de Iisus care asculta dar nu auzea, şi care privea dar nu vedea adevărul şi semnificaţia Învăţăturii.

Mântuitorul a luminat cu ajutorul faptelor şi exemplelor Sale minunate sufletele celor mulţi şi rătăciţi. Misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu Tatăl a fost ca să facă pe cei ce nu înţeleg să înţeleagă, pe cei ce ascultă şi nu aud să audă, iar pe cei ce privesc şi nu văd să vadă. Însă întunericul ce domina sufletele lor continua să dăinuie şi să se mărească încât lumina adusă de Mântuitor pentru ei nu i-a bucurat şi nu i-a înseninat.

Păcatul pe pământ continuă să împovăreze fiinţa umană şi mai mult, şi să slăbească credinţa. Învăţătura lui Iisus rămâne şi pe mai departe o mare taină cu multe semne de întrebare la care oamenii nu pot găsi răspunsuri, aflând în Ea pietre de poticnire, ce îi face pe cei mai mulţi să se îndoiască de veridicitatea, semnificaţia şi importanţa pe care o poartă. Este nevoie de noi eforturi pentru a limpezi cugetul omului, şi a-l face mai tolerant faţă de sine şi faţă de credinţă.

Stăruinţa depusă în acest studiu încearcă să aducă mai multă transparenţă acolo unde lui îi lipseşte capacitatea ca să vadă ceea ce priveşte, să audă ceea ce ascultă şi să înţeleagă ceea ce gândeşte, atunci când caută să pătrundă Învăţătura lui Iisus.

Expusă unui exerciţiu logic Învăţătura creştină necesită o profundă pătrundere în esenţele adevărului Ei pe măsura înţelepciunii de care este saturată. Nu este uşor de a-i descifra în amănunt tainele din care cauză este şi mai greu de a o asimila, şi încă mai greu de a o traduce în viaţă.

Pentru a o face mai accesibilă şi mai înţeleasă este nevoie de a descifra codul ce stă la baza unicităţii sale organice, suficienţei şi armoniei înţelepciunii din a căror plinătate este alcătuit, şi care se impun în mod necesar de a fi dezvăluite întru salvarea şi mântuirea omului.

Multiplele întrebări ce ies în relieful planului expunerii Învăţăturii au legături de cauzalitate şi efect, în stare să alcătuiască împreună o problemă  ce îşi are dezlegare în chiar conţinutul ei.

Aparent crezute a nu se găsi într-o legătură reciprocă, cele mai multe dintre întrebările ce se nasc pe parcursul lecturii Noului Testament, de fapt, se supun unui numitor comun major, ce îşi are originea în însăşi primordialitate - Dumnezeu, şi tot prin Dumnezeu îşi găsesc dezlegare. Atingând această culme a înţelegerii credinciosul intuieşte cu uşurinţă geneza tainei credinţei. Aşa cum Dilema acesteia îşi are originea în Om, prin Dumnezeu aflându-şi dezlegarea cunoaşterii celui pătimit, la fel şi toate răspunsurile la întrebările ridicate de Ea  le  găsim în Legea Lui.

Ne vom convinge astfel că soluţiile au un singur sens - adevărul cel adevărat (adevărul în ultima instanţă). În el vom descoperi nu factorul care le face diferite după semnificaţie, ci pe cel ce le uneşte într-un singur fond (fel) - lucru care le ordonează pe toate conform unei legi edificatoare de credinţă.

Sensul unic ce le caracterizează face din Învăţătura creştină una dintre cele mai înţelepte, organice, unice şi mai adevărate învăţături despre Dumnezeu şi cauza Lui. Tocmai pentru a fi în consens cu armonia Învăţăturii lui Iisus - a adevărului cel adevărat, şi a fi în concordanţă cu sensul profund pe care-l explică pătrunderea înţelepciunii Ei, se vor face nenumărate expuneri în detaliu care aparent pot fi considerate repetării inutile, dar în fapt necesare pentru a întregi o suficienţă a pătrunderii scopului pentru care se procedează astfel. De aceea pe parcursul studiului se vor căuta răspunsuri la toate întrebările puse de Învăţătură în faţa omului, şi se vor face descifrări în esenţial a conţinutului lor, de fiecare dată acomodate la noile contexte de idei formate de ele. În rezultat se poate crea falsa impresie că astfel de soluţii nu au nevoie de a fi din nou scoase în relief. Dar tocmai acest procedeu se face necesar pentru a demonstra cauzalitatea comună a fiecăreia dintre ele şi a tuturora la un loc, şi imanenţa sensului unic al adevărului pe care se bazează.

Atare lucru se va întreprinde intenţionat în cunoştinţă de cauză, pentru că de o astfel de modalitate are nevoie factorul care varsă transparenţă în tot procesul de cugetare asupra Înţelepciunii Legii - numit transcendenţă, mijloacele atingerii ei fiind meditaţia, comentariul, explicaţia, argumentele noi doveditoare şi eliminarea falsurilor în interpretarea adevărului.

Aceste lucruri necesită repetare nu în fals, ci în esenţă - străduinţă ce-şi găseşte realizare în prezenta lucrare. Căci, dacă Dumnezeu a dat omului să fie, atunci El acceptă şi ceea prin ce starea în cauză  trebuie să-şi conştientizeze felul,  ca conştiinţă sine şi conştiinţă de sine. La sine fiinţa umană se poate întoarce în mod entropic prin meditaţie - reflectare asupra condiţiei sale ca manifestare a sufletului şi trupului în legătura lor directă cu tainele credinţei şi ale existenţei lui Dumnezeu. Meditaţia este transcendentară - fapt ce impune un comentariu insistent detaliat în stare să permită exegezei să pătrundă cele mai profunde sensuri ale subiectelor tratate - lucru care se va face pe tot parcursul lucrării. Ori, numai astfel se va putea ajunge la ele, şi descoperi sursele lor originale.

Procedeul transcendenţei permite concomitent de a intra în cele mai mici amănunte ale semnificaţilor primare ale cuvintelor, astfel făcându-se posibilă curăţirea de adeziunile acumulate pe parcursul timpului şi suprapuse peste rădăcină, încât sensurile  lor primordiale cu greu de mai răzbat la suprafaţă ca să facă mai lucidă gândirea omului. Învăţătura lui Iisus este plină de transcendenţă şi face posibilă investigarea cauzelor care au ridicat obstacole pe drumul ce duce spre adevăr.

Lumina Ei varsă transparenţă în spaţiile obscure ale raţiunii prin mistica cuprinsă în cuvântul propovăduitor, ce pentru muritorul plin de păcate devine un remediu fără de care mişcarea pe calea mântuiri este imposibilă.

În consens cu această forţă ritualică a cuvântului lui Iisus, se vor face abordări explicative ale sensului, originii şi conţinutului credinţei şi implicaţiilor ei profunde în străduinţa omului  de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, precum şi ale cauzelor apariţiei şi înrădăcinării puţinei credinţe cu urmările ei nefaste asupra comportamentului său.

Caracterul transparent al investigaţiilor efectuate pe parcurs vor permite astfel descoperirea cu o mai mare uşurinţă a căilor ieşirii din labirintul nesfârşit al căutărilor spre orizonturile salvatoare ale recuperării.

Este un drum greu şi anevoios pe măsura capacităţilor exploratorii de care se va da dovadă pentru a înlătura pas cu pas toate contradicţiile crezute a fi prezente în Învăţătura creştină.

Modalităţile care se impun întru atingerea acestui scop vor fi diferite vis-a-vis de cele folosite în alte studii de acest gen. Însă toate au o singură relevanţă - aceea a percepţiei transcendentare a cunoscutului, dar şi intuirii mai cu uşurinţă a necunoscutului. Este modalitatea creştină de descoperire şi cunoaştere a adevărului despre Legea dumnezeiască şi semnificaţia ei mântuitoare. Specificitatea astfel atinsă în pătrunderea în mai amănunţit a ideilor Învăţăturii lui Iisus va fi în măsură să aducă dovezi convingătoare care să certifice organicitatea, unicitatea, integritatea şi armonia Ei deplină, şi să înlăture orice interpretare în fals a înţelepciunii de care este plină

.

© 2024 Petru Ababii. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului

(Va continua)

 
https://www.telework.ro/ro/crestinismul-o-descifrare-in-esential-a-evangheliei-dupa-matei/