Oamenii de științe sociale au dezvoltat teorii pentru a explica mai bine comportamentul mulțimilor.

Teoria contagiunii

Teoria contagiunii a fost formulată de Gustave Le Bon. Potrivit lui Le Bon, mulțimile exercită o influență hipnotică asupra membrilor lor. Protejat de anonimatul lor, un număr mare de oameni abandonează responsabilitatea personală și se predau emoțiilor contagioase ale mulțimii. O mulțime își asumă astfel o viață proprie, stârnind emoții și conducând oamenii către acțiuni iraționale, chiar violente. Teoria lui Le Bon, deși una dintre cele mai timpurii explicații ale comportamentului mulțimilor, este încă acceptată de mulți oameni din afara sociologiei.  Cu toate acestea, criticii susțin că „mintea colectivă” nu a fost documentată de studii sistematice. În plus, deși comportamentul colectiv poate implica emoții puternice, astfel de sentimente nu sunt neapărat iraționale. Turner și Killian susțin în mod convingător că „contagiunea” nu are loc niciodată și participanții la comportamentul colectiv nu își pierd capacitatea de a gândi rațional.

Teoria convergenței

În timp ce teoria contagiunii afirmă că mulțimile îi determină pe oameni să acționeze într-un anumit mod, teoria convergenței afirmă că oamenii care doresc să acționeze într-un anumit mod se reunesc pentru a forma mulțimi. Dezvoltată de Floyd Allport și extinsă ulterior de Neil Miller și John Dollard ca „Teoria învățării”, argumentul central al tuturor teoriilor de convergență este că comportamentul colectiv dezvăluie tendințele altfel ascunse ale indivizilor care participă la episod. Aceasta afirmă că oamenii cu atribute similare găsesc alte persoane cu gânduri asemănătoare cu care pot elibera aceste tendințe de bază. Oamenii fac uneori lucruri într-o mulțime pe care nu ar avea curajul să le facă singuri, deoarece mulțimile pot difuza responsabilitatea, dar se pretinde că comportamentul în sine își are originea în indivizi. Mulțimile, în plus, pot intensifica un sentiment pur și simplu prin crearea unei mase critice de oameni cu gânduri asemănătoare.

Teoria normelor emergente

Conform lui Ralph Turner și Lewis Killian, mulțimile încep ca niște colectivități compuse din oameni cu interese și motive mixte. Mai ales în cazul mulțimilor mai puțin stabile - mulțimi expresive, actori și de protest - normele pot fi vagi și schimbătoare, ca atunci când o persoană decide să spargă geamurile unui magazin și alții se alătură și încep să jefuiască marfa. Când oamenii se găsesc într-o situație vagă, ambiguă sau confuză, „apar” la fața locului noi norme, iar oamenii urmează acele norme emergente, care pot fi în contradicție cu comportamentul social normal. Turner și Killian susțin în continuare că există mai multe categorii diferite de participanți, toți urmând modele diferite de comportament datorită motivațiilor lor diferite.

Teoria valorii adăugate

Neil Smelser susține că comportamentul colectiv este de fapt un fel de supapă de eliberare a tensiunii acumulate („încordare”) în cadrul sistemului social, comunității sau grupului. Dacă sunt prezenți determinanții corespunzători, atunci comportamentul colectiv devine inevitabil. În schimb, dacă oricare dintre determinanții cheie nu sunt prezenți, nu va avea loc un comportament colectiv decât dacă și până când determinanții lipsă nu vor intra în vigoare. Aceștia sunt în primul rând sociali, deși factori fizici, cum ar fi locația și vremea, pot, de asemenea, să contribuie sau să împiedice dezvoltarea comportamentului colectiv.

Teoria sistemelor adaptive complexe

Savantul olandez Jaap van Ginneken susține că contagiunea, convergența și normele emergente sunt doar exemple ale sinergiei, apariției și autopoiezei sau auto-creării de modele și entități noi tipice pentru meta-categoria recent descoperită a sistemelor adaptative complexe.  Acest lucru ajută, de asemenea, la explicarea rolului cheie al detaliilor proeminente și al dependenței de cale în schimbările rapide.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
https://www.telework.ro/ro/teorii-pentru-explicarea-comportamentului-colectiv/