Ontologia de intreprindere face o distincție clară între nivelul datalogic, infolog și esențial al tranzacțiilor cu blockchain și contractele inteligente. Metodologia OntoClean analizează ontologiile bazate pe proprietăți formale, independente de domenii ale claselor (metaproprietăți), fiind prima încercare de a formaliza noțiunile de analiză ontologică pentru sistemele informatice. Noțiunile sunt extrase din ontologia filosofică. În webul semantic, o proprietate este o relație binară. Distincția dintre proprietate și clasă este subtilă. Astfel, o metaproprietate este o proprietate a unei proprietăți sau a unei clase.
https://www.indexacademic.ro/pdf/ontologii-de-intreprindere-in-tehnologia-blockchain/

Republica a fost scrisă aproximativ între 380 și 370 î.e.n. Titlul Republica este derivat din latină, fiind atribuit lui Cicero, care a numit cartea De re publica (Despre treburile publice), sau chiar ca De republica, creând astfel confuzie în ceea ce privește adevărata ei semnificație. Republica este considerată parte integrantă a genului literar utopic. Al doilea titlu, Peri dikaiou (περὶ δικαίου, Despre justiție), este posibil să fi fost inclus ulterior.

Tema centrală a cărții este dreptatea, argumentată cu ajutorul mai multor teorii platonice, inclusiv mitul alegoric al peșterii, doctrina ideilor, dialectica, teoria sufletului și proiectul unui oraș ideal.

Republica este considerată de mulți academicieni drept cel mai mare text filosofic scris vreodată, fiind cartea cea mai studiată în universitățile de top.
https://www.indexacademic.ro/pdf/republica-lui-platon/

Datorită impactului său așteptat în economie și societate, a cincea generație de telecomunicații mobile (5G) este una dintre cele mai importante inovații ale timpului nostru. Așteptările cresc cu capacitățile de bandă largă ale 5G, accesibile tuturor și peste tot, la o calitate și fiabilitate mai bune. Dintr-o perspectivă conceptuală, tehnologia 5G promite să ofere latență scăzută, viteză mare și conexiuni mai fiabile la noile generații de sisteme autonome și dispozitive de ultimă generație, acoperind atât comunicațiile masive, cât și cele critice de tip mașină.
https://www.indexacademic.ro/pdf/retelele-de-comunicatii-5g/

According to the scientific "justificationist" method, knowledge consisted of proven sentences. Classical intellectuals (or "rationalists," in the narrow sense of the term) have accepted extremely varied - and powerful "proofs", through revelation, intellectual intuition, experience. These, with the help of logic, have allowed them to prove any kind of scientific statement. Classical empiricists accepted as axioms only a relatively small set of "factual propositions" that expressed "hard facts". The value of their truth has been established by experience and has been the empirical basis of science.
https://www.indexacademic.ro/pdf/lakatos-on-justificationism/

Different authors have attempted to clarify the aspects of remote action and God's involvement on the basis of textual investigations, mainly from the Mathematical Principles of Natural Philosophy, Newton's correspondence with Richard Bentley (1692/93), and Queries that Newton introduced at the end of the Opticks book in the first three editions (between 1704 and 1721).
https://www.indexacademic.ro/pdf/newtons-action-at-a-distance-different-views/

Oamenii de științe sociale au dezvoltat teorii pentru a explica mai bine comportamentul mulțimilor.

Teoria contagiunii

Teoria contagiunii a fost formulată de Gustave Le Bon. Potrivit lui Le Bon, mulțimile exercită o influență hipnotică asupra membrilor lor. Protejat de anonimatul lor, un număr mare de oameni abandonează responsabilitatea personală și se predau emoțiilor contagioase ale mulțimii. O mulțime își asumă astfel o viață proprie, stârnind emoții și conducând oamenii către acțiuni iraționale, chiar violente. Teoria lui Le Bon, deși una dintre cele mai timpurii explicații ale comportamentului mulțimilor, este încă acceptată de mulți oameni din afara sociologiei.  Cu toate acestea, criticii susțin că „mintea colectivă” nu a fost documentată de studii sistematice. În plus, deși comportamentul colectiv poate implica emoții puternice, astfel de sentimente nu sunt neapărat iraționale. Turner și Killian susțin în mod convingător că „contagiunea” nu are loc niciodată și participanții la comportamentul colectiv nu își pierd capacitatea de a gândi rațional.

Teoria convergenței

În timp ce teoria contagiunii afirmă că mulțimile îi determină pe oameni să acționeze într-un anumit mod, teoria convergenței afirmă că oamenii care doresc să acționeze într-un anumit mod se reunesc pentru a forma mulțimi. Dezvoltată de Floyd Allport și extinsă ulterior de Neil Miller și John Dollard ca „Teoria învățării”, argumentul central al tuturor teoriilor de convergență este că comportamentul colectiv dezvăluie tendințele altfel ascunse ale indivizilor care participă la episod. Aceasta afirmă că oamenii cu atribute similare găsesc alte persoane cu gânduri asemănătoare cu care pot elibera aceste tendințe de bază. Oamenii fac uneori lucruri într-o mulțime pe care nu ar avea curajul să le facă singuri, deoarece mulțimile pot difuza responsabilitatea, dar se pretinde că comportamentul în sine își are originea în indivizi. Mulțimile, în plus, pot intensifica un sentiment pur și simplu prin crearea unei mase critice de oameni cu gânduri asemănătoare.

Teoria normelor emergente

Conform lui Ralph Turner și Lewis Killian, mulțimile încep ca niște colectivități compuse din oameni cu interese și motive mixte. Mai ales în cazul mulțimilor mai puțin stabile - mulțimi expresive, actori și de protest - normele pot fi vagi și schimbătoare, ca atunci când o persoană decide să spargă geamurile unui magazin și alții se alătură și încep să jefuiască marfa. Când oamenii se găsesc într-o situație vagă, ambiguă sau confuză, „apar” la fața locului noi norme, iar oamenii urmează acele norme emergente, care pot fi în contradicție cu comportamentul social normal. Turner și Killian susțin în continuare că există mai multe categorii diferite de participanți, toți urmând modele diferite de comportament datorită motivațiilor lor diferite.

Teoria valorii adăugate

Neil Smelser susține că comportamentul colectiv este de fapt un fel de supapă de eliberare a tensiunii acumulate („încordare”) în cadrul sistemului social, comunității sau grupului. Dacă sunt prezenți determinanții corespunzători, atunci comportamentul colectiv devine inevitabil. În schimb, dacă oricare dintre determinanții cheie nu sunt prezenți, nu va avea loc un comportament colectiv decât dacă și până când determinanții lipsă nu vor intra în vigoare. Aceștia sunt în primul rând sociali, deși factori fizici, cum ar fi locația și vremea, pot, de asemenea, să contribuie sau să împiedice dezvoltarea comportamentului colectiv.

Teoria sistemelor adaptive complexe

Savantul olandez Jaap van Ginneken susține că contagiunea, convergența și normele emergente sunt doar exemple ale sinergiei, apariției și autopoiezei sau auto-creării de modele și entități noi tipice pentru meta-categoria recent descoperită a sistemelor adaptative complexe.  Acest lucru ajută, de asemenea, la explicarea rolului cheie al detaliilor proeminente și al dependenței de cale în schimbările rapide.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
https://www.telework.ro/ro/teorii-pentru-explicarea-comportamentului-colectiv/

Adesea, o comparație a unei culturi cu alta va dezvălui diferențe evidente. Dar toate culturile au elemente comune. Universalele culturale sunt modele sau trăsături care sunt comune la nivel global tuturor societăților. Un exemplu de universal cultural este unitatea familială: fiecare societate umană recunoaște o structură familială care reglementează reproducerea sexuală și îngrijirea copiilor. Chiar și așa, modul în care este definită acea unitate familială și modul în care funcționează variază. În multe culturi asiatice, de exemplu, membrii familiei din toate generațiile trăiesc împreună într-o singură gospodărie. În aceste culturi, tinerii adulți vor continua să trăiască în structura familiei extinse până când se căsătoresc și se alătură gospodăriei soțului lor, sau pot rămâne și își vor crește familia nucleară în gospodăria familiei extinse. În Canada, prin contrast, se așteaptă ca indivizii să plece de acasă și să trăiască independent pentru o perioadă înainte de a forma o unitate familială formată din părinți și urmașii acestora.

Antropologul George Murdock (1897-1985) a recunoscut pentru prima dată existența universalelor culturale în timp ce studia sistemele de rudenie din întreaga lume. Murdock a descoperit că universalele culturale gravitează adesea în jurul supraviețuirii umane de bază, cum ar fi găsirea de hrană, îmbrăcăminte și adăpost, sau în jurul experiențelor umane comune, cum ar fi nașterea și moartea, sau boala și vindecarea. Prin cercetările sale, Murdock a identificat alte universalități, inclusiv limbajul, conceptul de nume de persoane și, în mod interesant, glumele. Umorul pare a fi o modalitate universală de a elibera tensiunile și de a crea un sentiment de unitate între oameni (Murdock, 1949). Sociologii consideră umorul necesar pentru interacțiunea umană, deoarece îi ajută pe indivizi să navigheze în situații altfel tensionate.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
https://www.telework.ro/ro/universalele-culturale/