Darius-Antoniu Ferenț

Doctorand, Coordonatorul Grupului de Lucru pentru Securitate și Apărare Cibernetică al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România

darius_ferent@yahoo.com

 

(Soldații români formează o linie peste câmp în timp ce practică procedurile de control al revoltelor în timpul exercițiului Cooperative Osprey '98, pe 6 iunie 1998, la Marine Corps Base, Camp Lejeune, N.C. interoperabilitatea NATO și a națiunilor partenere prin practicarea operațiunilor combinate de menținere a păcii și de ajutor umanitar. Țările partenere includ Albania, Bulgaria, Estonia, Georgia, Kazakstan, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, România, Ucraina și Uzbekistan. Țările NATO participante includ Canada, Țările de Jos și Statele Unite.)

Din perspectiva studiilor asociate domeniului apărării, unul dintre determinanții puterii statelor îl reprezintă forța militară, mai exact capabilitățile militare, dar și numărul de forțe și mijloace pe care o țară le are la dispoziție (cadre militare active și în rezervă, numărul de tancuri, de vehicule de luptă ale infanteriei, numărul pieselor de artilerie tractate, a avioanelor multirol, elicoptere de transport și de atac etc.). În domeniul securității militare, noțiunile de capacitate și capabilitate nu sunt același lucru.  Capacitatea se referă la cantitate, de exemplu la un număr de mijloace tehnice din dotare sau la numărul de oameni din rezerva operațională. În schimb, capabilitatea militară presupune un ansamblu de abilități prin care se poate asigura exploatarea capacităților militare (de luptă) în scopul îndeplinirii unei misiuni și/sau atingerii unui obiectiv. De asemenea, puterea militară a unui actor statal rezultă și din bugetul alocat forțelor armate sau eficacitatea industriei sale de apărare.

Forțele Armate ale unei țări au, în primul rând, un rol de descurajare a unui potențial adversar (actor statal sau non-statal - grupări de gherilă sau insurgență), pentru a preveni un scenariu de insecuritate pentru cetățeni. Pentru a asigura această stabilitate militară, o țară are nevoie de o armată puternică, pe cele două planuri: capacități militare și capabilități robuste de apărare. În acest context, numărul de forțe și mijloace pe care un stat le are la dispoziție sunt vitale. Este nevoie de militari profesioniști, de interoperabilitatea forțelor, dar și de o rezervă operațională puternică, înzestrată cu armament de ultimă generației. Dacă ne referim la armamentul și tehnica din dotarea unităților luptătoare, aici intervine rolul industriei naționale de apărare.

În cadrul unei armate moderne, forțele de rezervă pot avea un rol esențial și anume acela de a asigura completarea unităților constituite la mobilizare. Totodată, aceste forțe de rezervă pot fi folosite și pentru regenerarea unităților și/sau marilor unități care desfășoară misiuni de luptă alături de forțe militare active sau contribuie la gestionarea unei situații de criză. Pentru a forma o rezervă puternică, un actor statal poate să-și încurajeze cetățenii să urmeze o formă de pregătire militară bazată pe voluntariat, mai ales că armata sau mediul militar pot dezvolta abilități și calități personale care sunt utile și în viața civilă. Printre aceste aptitudini și calități se remarcă: perseverența, punctualitatea, responsabilitatea, munca în echipă, abilitățile de comunicare și relaționare.

 

© 2024 Darius-Antoniu Ferenț. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului
https://www.telework.ro/ro/rolul-fortelor-armate-in-asigurarea-securitatii-unui-actor-statal/